De ce blog?

De o buna bucata de vreme ma bantuie un gand cam sumbru, un gand care ma face sa imi doresc sa fac cat mai multe lucruri pentru mine si pentru cei din jur. E un gand care nu ocoleste pe nimeni, unul care te baga de-a binelea in sperieti: la un moment dat cu totii incetam sa mai existam. Atunci cand constientizezi ca asta e soarta ta si ca orice ai face nu poti schimba cursul firesc al vietii, intri intr-un fel de panica. Cam acesta este sentimentul care ma incearca in ultima perioada! 

As vrea sa cred ca exista viata dupa moarte si ca sufletele noastre vor zburda pe un camp nesfarsit de floricele si ca acolo vom regasi la un moment dat toate fiintele ce ne-au fost dragi pe Pamant dar…am dubii in privinta asta. Ma tot gandesc la o modalitate de a ramane vie in amintirea celor ce ma cunosc , de fapt nu numai in amintire ci si prin cateva lucruri concrete, palpabile. Initial optasem pentru o cartulie in care sa ma poata descoperi cei care nu au avut aceasta ocazie dar cum nu am fost inzestrata cu asemenea har scriitoricesc am abandonat destul de usor ideea. Sa zugravesc propriul univers pe panza, urmatoarea idee. Numai ca si culorile potrivite sunt destul de greu de nimerit asa ca am renuntat inca o data. 

Mi-a venit ‘geniala ‘ idee de a-mi crea un blog. De ce nu? Aici este loc pentru toata lumea, indiferent de varsta, greutate, ocupatie, etnie, gusturi muzicale, gen vestimentar, veleitati si limbaj. Aici exista libertate, momentan! Sunt destul de ‘zgarcita’ cand vine vorba de a impartasi anumite lucruri ce sunt doar ale mele, anumite lucruri care vor dezvalui un pic din ceea ce reprezint eu, asa ca e o provocare destul de mare pentru mine! Si cum eu sunt cel mai mare critic al meu, si cum in mine exista un mare simt al penibilului fata de propria persoana, sper sa imi iasa…iar daca nu, macar am incercat! So, let’s give it a shot!

P.S.: Ma intreb daca uneori gandurile mele sunt macabre ..cu siguranta nu sunt singura care gandeste asa..sper!